Doctrina de credință

Credem că Biblia, cărțile canonice ale Scripturii Sfinte din Vechiul și Noul Testament, este Cuvântul lui Dumnezeu, scris prin inspirația Duhului Sfânt și cuprinde 39 de cărți ale Vechiului Testament și 27 de cărți ale Noului Testament. Ioan 17:17, Rom. 3:22.

Biblia – revelația desăvârșită a lui Dumnezeu către neamul omenesc – este izvorul adevărat al cunoașterii lui Dumnezeu. Ea descoperă voia lui Dumnezeu, conține poruncile lui Dumnezeu, legile și profețiile și arată calea spre mântuire. 2 Tim. 3:16, 2 Pet. 1:21, Ier. 1:9, Ier. 27:18, Ier. 36:1-4, 2 Pet. 1:15-20, Ef. 3:3, 1 Tes. 2:13, 1 Cor. 2:13, Ioan 20:31, Apoc. 22:18-19.

Biblia descoperă adevărul, vestește despre dragostea lui Dumnezeu și despre viața veșnică în Hristos Iisus. Ioan 14:6, 1 Ioan 4:10, 1 Ioan 5:11, Ioan 20:31.

Sfânta Scriptură este izvorul credinței creștine și călăuză duhovnicească pentru credincioși. Rom. 10:17, 2 Pet. 1:19, Iosua Navi 1:7-8, Mat. 22:29, Rom. 15:4, 2 Tim. 3:14-16, Evr. 4:12.

Credem într-un singur Dumnezeu viu și adevărat. Deut. 4:35, Is. 44:6, Is. 45:5-6, Ps. 89:3, Ier. 10:10, Dan. 6:26, Mc. 12:29, Mc. 12:32, Ioan 17:3.

Credem în Dumnezeul cel fără de început, Preaînțelept, Atotprezent, Atotștiutor și Atotputernic. Ps. 146:5, Ps. 138:2, F.A. 15:18, Prov. 5:21, Prov. 15:3, Ps. 101:28, Ps. 138:7-10, Ier. 23:23-24, 1 Tim. 1:17, Evr. 4:13, Gen. 17:1.

Credem în Dumnezeu Creatorul, care a făcut cerul și pământul și tot ce le umple. Is. 45:12, Ps. 23:1, Gen. 1:1-3, Ps. 106:25-29, Naum 1:5, Is. 40:26-29, F.A. 17:24-28.

Credem că Dumnezeu este Duh, iar ca Duh este nevăzut de oameni. Ioan 4:24, Ex. 33:20, Ioan 1:18, Ioan 4:12, 1 Tim. 6:16.

Totuși „cele nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea, se văd de la facerea lumii, fiind înțelese din făpturi” Rom. 1:20.

Credem că Dumnezeu este desăvârșit, drept și sfânt. Mat. 5:48, 1 Pet. 1:15-16, Deut. 32:4, Is. 57:15.

Dumnezeu este milostiv, drept și plin de îndurare. Lc. 6:36, Ps. 118:37, Ps. 98:9, Iac. 5:11, Ps. 85:5, Ps. 114:5, Lc. 10:30-37, Mat. 9:36, Mat. 14:14, Lc. 7:13, Evr. 4:15.

Credem că „Dumnezeu este dragoste” și această dragoste a fost arătată omenirii în Isus Hristos. 1 Ioan 4:9-16, Ioan 13:15, Ioan 14:21, Ioan 16:27, Ioan 17:23, 1 Ioan 4:9-10, Rom. 5:8, Ef. 2:4-5, 1 Tim. 2:4.

Credem în Dumnezeul treimic, deoființă: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. 1 Ioan 5:7, Gen. 1:26, Gen. 3:22, Gen. 11:7, Is. 6:8, Is. 48:16, Mat. 3:16-17.

Dumnezeu Tatăl 1 Pet. 1:12, 1 Cor. 8:6.

Dumnezeu Fiul – Isus Hristos. Ioan 6:27, Rom. 9:5, 1 Tim. 3:16, Ioan 1:1, Ioan 10:30, Filip. 2:6, Mat. 28:19, 2 Cor. 13:13.

Dumnezeu Duhul Sfânt F.A. 5:3-4, 1 Cor. 3:16.

Credem că fiecare om născut din nou Îl are pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt. 2 Ioan 9, 1 Ioan 2:23, 1 Cor. 3:16, Rom. 8:9.

Credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu existent din veșnicie 1 Ioan 5:20, Rom. 9:5, Ioan 1:3, Col. 1:16, Apoc. 1:8, Ioan 8:25, Col. 1:15-17, Ioan 3:13, Ioan 6:62, Ioan 17:15-24, 1 Cor. 15:47.

Hristos este atotștiutor, atotprezent, sfânt și fără de păcat Ioan 2:24-25, Evr. 4:13, Mat. 9:3-4, Ioan 1:48-49, Ioan 4:29, Col. 2:3, Mat. 18:20, Mat. 28:20, Evr. 7:26.

Credem că Dumnezeu, din veșnicie, a rânduit pe unicul Său Fiu, Isus Hristos, ca jertfă de ispășire pentru răscumpărarea și mântuirea neamului omenesc Rom. 8:3, 1 Pet. 1:18, 1 Pet. 1:20, Is. 53:5, 1 Pet. 2:24, 1 Pet. 3:18.

Isus Hristos a fost zămislit de Duhul Sfânt, născut din fecioara Maria și a unit în Sine firea dumnezeiască cu firea omenească. Is. 7:14, Mat. 1:20, Lc. 1:35, 1 Tim. 3:16, Rom. 1:3-4.

Credem că Isus Hristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. 1 Tim. 2:5, Col. 1:20.

Credem că „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi” 1 Cor. 15:3-4.

Hristos „a fost dat pentru fărădelegile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” Rom. 4:25, F.A. 13:39, Rom. 5:18, Evr. 7:21-28, Evr. 8:1-6, Evr. 9:11-26.

Prin moartea Sa El a nimicit pe „cel ce avea puterea morții, adică pe diavolul” Evr. 2:14-15, 1 Ioan 3:8, 2 Tim. 1:10, Apoc. 1:17-18.

Credem că Hristos este Unsul lui Dumnezeu făgăduit – Mesia și singurul Mântuitor al lumii. F.A. 2:36, Lc. 4:18-19, F.A. 4:12.

„Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele” Mat. 9:6, Ioan 4:42, Ioan 10:28, 1 Pet. 1:18-19, Gal. 1:4, Gal. 2:20, Ef. 5:2, 1 Tim. 2:6, Tit. 2:14, Evr. 9:12.

Credem că Isus Hristos cel înviat S-a înălțat la cer, a șezut la dreapta lui Dumnezeu și a devenit Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui și Mare Preot al bunurilor viitoare Mc. 16:19, Evr. 9:24, 1 Ioan 2:1, Evr. 7:24-25, 1 Tim. 2:5-6, 1 Tim. 3:16, Evr. 7:21-28, Evr. 8:1-6, Evr. 9:11-12.

Credem că Isus Hristos cel înviat, înălțat și proslăvit este Întemeietorul și Capul Bisericii Mat. 16:18, Col. 1:18, Ef. 1:22-23, Ef. 5:23.

Credem că Isus Hristos va veni din nou în putere și slavă să judece viii și morții Ioan 5:22, F.A. 1:11, F.A. 17:31, Apoc. 19:11-16, Mat. 24:30, Mc. 14:62, Lc. 21:27, F.A. 1:11.

Credem că Duhul Sfânt posedă toate atributele divine F.A. 5:3-4 , și anume:

• atotputernicia Rom. 15:19 ,
• atotștiința 1 Cor. Cor. 2:10 ,
• atotprezența Ps. 138:7 ,
• sfințenia Ef. 4:30 .

Duhul Sfânt, din veșnicie, săvârșește lucrările lui Dumnezeu. Iov 33:4 , Ps. 103:30 .

Duhul Sfânt i-a inspirat pe profeți și pe apostoli. 2 Pet. 1:21 .

Credem că Duhul Sfânt a fost trimis în ziua Cincizecimii ca să mărturisească despre Hristos, să-L proslăvească și să zidească Biserica. F.A. 1:8 , Ioan 15:26 , Ioan 16:7 , Ioan 16:14 , 1 Cor. 12:13 .

Duhul Sfânt mustră lumea cu privire la păcat, la dreptate și la judecată Ioan 16:8 , naște din nou pe cel ce a credea Ioan 3:3-5 , Tit 3:5 , locuiește în el 1 Cor. 3:16 , Rom. 8:9 și contribuie la creșterea lui duhovnicească.

Credem că Duhul Sfânt îi învață, îi călăuzește, îi povățuiește, îi mustră, îi încurajează și îi mângâie pe credincioși. Ioan 14:26 , 1 Cor. 2:12-13 , Ioan 16:13 , F.A. 8:29 , F.A. 13:2 , F.A. 16:6-7 , 1 Ioan 2:20 , 1 Ioan 2:27 , Ef. 3:16 , Ef. 3:18-19 , 1 Cor. 6:11 , Rom. 8:13-14 , 2 Cor. 3:17-18 , 2 Tim. 1:7 , Ef. 1:13; 4:30 , 1 Cor. 3:16 , 1 Cor. 6:19 .

Credem că Duhul Sfânt umple în mod repetat pe omul născut din nou și îi dă putere pentru o viață sfântă și pentru a mărturisi despre Isus Hristos. F.A. 4:31 , Ef. 5:18 , F.A. 1:8 , F.A. 2:4 , F.A. 9:17 , F.A. 13:9 , 1 Cor. 2:4 .

Duhul Sfânt le dă copiilor lui Dumnezeu puterea de a aduce roadă Gal. 5:22-23 , Ef. 5:9 .

Duhul Sfânt ne întărește în slăbiciunile noastre și mijlocește pentru noi Rom. 8:26 .

Credem că Duhul Sfânt împărtășește credincioșilor daruri duhovnicești pentru slujirea în Biserică: darul vestirii Evangheliei, al educației duhovnicești, al ajutorării, al păstrării unității în Hristos și altele. 1 Cor. 12:7-11, 28 .

Crearea omului. Credem că omul a fost creat de Dumnezeu fără păcat, după chipul și asemănarea Lui. Gen. 1:26, Gen. 2:7, Gen. 5:1, Ecl. 7:29, Is. 45:12.

Omul are duh, suflet și trup Gen. 2:7, 1 Tes. 5:23.

Dumnezeu i-a dat omului înțelepciune și stăpânire asupra lumii înconjurătoare Gen. 1:28, Gen. 2:15, Ps. 8:7.

Dumnezeu l-a creat pe om cu voință liberă, ca să poată alege singur între bine și rău Gen. 2:16-17, Ios. Navi 24:15, Ier. 21:8, Deut. 30:19.

Căderea omului în păcat. Omul a călcat poruncile lui Dumnezeu și a căzut în păcat. Prin căderea lui Adam, întreaga omenire a moștenit păcatul și moartea Rom. 5:12, Is. 59:2.

Răscumpărarea omului. Credem că răscumpărarea noastră s-a împlinit pe crucea de pe Golgota prin jertfa de bunăvoie a lui Isus Hristos pentru păcatele noastre. Mat. 20:28, Is. 53:4-7, F.A. 4:10-12, 1 Pet. 1:18-19, 1 Pet. 2:24, Evr. 9:11-15.

În Hristos, Dumnezeu oferă omului mântuirea în dar Tit 2:11, Mat. 11:28-30, Mat. 18:11, 2 Pet. 3:9, 1 Tim. 2:4, Rom. 3:24.

De om depinde să primească prin credință mântuirea și viața veșnică oferite sau să le respingă Mc. 16:16, Ioan 12:46-48, Ioan 3:18, Ioan 5:39-40, Evr. 10:38, F.A. 10:43.

Credem că pentru întoarcerea păcătosului la Dumnezeu este necesară credința, care este dăruită omului prin lucrarea Duhului Sfânt și prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu Ioan 16:8-9, Rom. 10:17, Evr. 11:6, F.A. 4:4.

Credința îl conduce pe om la pocăință, la întoarcerea de la faptele moarte și la mântuirea în Hristos Isus F.A. 26:18, F.A. 11:21, Ef. 2:8.

Credința îl îndeamnă pe om să se încreadă în Domnul și să-I fie ascultător 2 Tim. 1:12, Rom. 4:18-21, Evr. 11:8.

Mărturisirea lui Isus Hristos ca Domn și Mântuitor este dovada credinței adevărate 2 Cor. 4:13, Ioan 20:28, Rom. 10:9-10, Mat. 10:32-33, Lc. 12:8-9, F.A. 8:37, Iac. 2:17, Gal. 5:6.

Credem că pocăința este dăruită de Dumnezeu oamenilor prin har. Mc. 1:15, F.A. 11:18, Rom. 2:4, F.A. 2:37-38.

Pocăința și întoarcerea cuprind zdrobirea pentru păcat, mărturisirea înaintea Domnului și părăsirea păcatului, precum și primirea lui Isus Hristos ca Mântuitor personal. 2 Cor. 7:10, Prov. 28:13, Ps. 37:19, F.A. 26:20.

Credem că urmarea întoarcerii și a primirii lui Isus Hristos ca Mântuitor este nașterea din nou de la Duhul Sfânt și de la Cuvântul lui Dumnezeu – condiție necesară pentru înfiere și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Ioan 1:12-13, Ioan 3:5, Iac. 1:18, 1 Cor. 4:15, Gal. 3:26.

Prin nașterea din nou omul devine copil al lui Dumnezeu, părtaș al firii dumnezeiești și templu al Duhului Sfânt. 2 Cor. 5:17, Gal. 6:17, 1 Pet. 2:9, 2 Pet. 1:4, 1 Cor. 6:19.

Semnele adevărate ale nașterii din nou sunt schimbarea deplină a vieții, ura față de păcat, dragostea față de Domnul și față de Biserică, setea de părtășie cu El, dorința de a ne asemăna cu Hristos și de a împlini voia lui Dumnezeu. Ef. 2:5, Ps. 96:10, Gal. 4:19, 2 Cor. 3:18, 1 Ioan 3:14, 1 Ioan 5:1, Gal. 5:13.

Cei născuți din nou au în ei înși mărturia Duhului Sfânt că sunt copii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai vieții veșnice. 1 Ioan 5:10-11, Rom. 8:16-17, Gal. 4:7, Ef. 2:19.

Credem că îndreptățirea schimbă poziția celui ce a crezut înaintea lui Dumnezeu, îl eliberează de conștiința vinovăției și de frica osândei pentru păcat, deoarece Hristos a luat asupra Lui toată vina și pedeapsa noastră pentru păcat. Rom. 5:9, Rom. 3:24-25, Rom. 4:25, Rom. 3:28, Gal. 2:16, 2 Cor. 5:21.

Urmarea îndreptățirii este eliberarea de osânda veșnică și de mânia lui Dumnezeu, îmbrăcarea în neprihănirea lui Hristos, dobândirea păcii cu Dumnezeu și a moștenirii slăvite împreună cu Hristos. Rom. 5:9, Rom. 8:1, Rom. 4:5, Rom. 5:1, Rom. 8:30.

Credem că fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Domnul. Evr. 12:14, 1 Tes. 4:3-7.

Sfințirea este urmarea îndreptățirii păcătoșilor prin Isus Hristos. 1 Cor. 1:30, Evr. 10:10-14, 1 Cor. 1:2, 1 Cor. 6:11, Rom. 1:7.

Creștinul are nevoie de sfințire continuă pe tot parcursul vieții. Apoc. 22:11, Ef. 5:27, 1 Tes. 5:23, 2 Cor. 3:18, Ef. 3:19.

Sfințirea înseamnă separare de păcat, închinare lui Dumnezeu și transformare după chipul lui Isus Hristos. Tit 2:14, 2 Pet. 3:14, Rom. 6:2, Rom. 6:6, Filip. 2:15, 2 Cor. 6:17-18, Col. 3:5-8, 2 Cor. 3:18, Filip. 2:5, 1 Ioan 2:6, Rom. 8:29, Ef. 4:13, Col. 3:10-11, Gal. 4:19, 2 Cor. 5:15, Rom. 6:19, Rom. 8:12-13, 1 Tes. 3:13, 1 Ioan 3:2, 1 Cor. 15:49, Apoc. 19:7-8.

Sfințirea este înfăptuită de Dumnezeu cu participarea activă a credinciosului. Partea dumnezeiască constă în lucrarea lui Dumnezeu prin jertfa lui Isus Hristos, prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt. 1 Tes. 5:23, Ioan 17:17, Ef. 5:25-26, 1 Pet. 1:2, Evr. 10:10, 2 Tes. 2:13.

Partea omului constă în:

• credința în Isus Hristos ca Mântuitor 1 Cor. 1:30
• cercetarea Sfintelor Scripturi Ef. 5:26, 1 Tim. 4:16, Ioan 5:39, Ioan 15:3, Iac. 1:21-22, 2 Tim. 3:15-16
• încrederea în Domnul în toate împrejurările vieții 2 Tim. 1:12
• umblarea sfântă înaintea lui Dumnezeu Apoc. 22:11

Rugăciunea este mijlocul de comunicare a omului cu Dumnezeu. Ioan 16:23, Filip. 4:6, Ier. 33:3, Lc. 18:1, Rom. 8:15, Gal. 4:6, Mat. 26:41.

În rugăciune Îi descoperim lui Dumnezeu dorințele noastre, iar El este în stare să împlinească cererile noastre, căci a promis că va răspunde celor ce-L cheamă. Ps. 49:15, Zah. 13:9, Mat. 7:7-11, Filip. 4:6.

Trebuie să ne rugăm nu numai pentru noi, ci și pentru toți oamenii: pentru Biserică, pentru slujitori, pentru succesul răspândirii Evangheliei, pentru toți sfinții, pentru rude, pentru cei în suferință și bolnavi, pentru prieteni și chiar pentru dușmani. 1 Tim. 2:1-2, Gen. 18:23-32, Ex. 32:11-14, Ex. 32:30-32, Ex. 34:8-10, Mat. 5:44, Lc. 22:32, Lc. 23:34, 1 Ioan 5:16, Iac. 5:14, 2 Tes. 1:11, 2 Tes. 3:1.

Copiii lui Dumnezeu sunt chemați să-I mulțumească Domnului întotdeauna și pentru toate, pentru că toate planurile Lui lucrează spre binele celui ce crede. Ier. 29:11, Rom. 8:28, 1 Tes. 5:17-18, Ef. 5:20.

Credem că Dumnezeu aude rugăciunile înălțate după voia Lui și le împlinește. 1 Ioan 5:14, Ioan 16:23, Mc. 11:24-25, Ioan 14:13-14, Ioan 15:7, Mat. 21:22, 2 Cor. 12:8-9.

Rugăciunile pot fi însoțite de posturi. Mc. 9:29, Mat. 17:21.

În Vechiul Testament posturile se țineau în vremuri de nenorociri publice și de judecăți ale lui Dumnezeu. Ezra 8:21-23, Ioel 1:14; 2:12-15.

Rugăciunea cu post se practică și în:

• încercări și necazuri: Jud. 20:26, 2 Sam. 12:16-23, Dan. 10:2-3, Ps. 34:13, Ps. 68:11.
• alegerea slujitorilor Bisericii: F.A. 13:2-3, F.A. 14:23.
• și alte împrejurări Mc. 9:29, 2 Cor. 6:4-5.

Isus Hristos a învățat ca în timpul postului oamenii să nu fie triști ca fățarnicii. Mat. 6:16-18.

Postul nu înseamnă doar abținere doar de la mâncare și rugăciune, ci și dezlegarea „legăturilor nedreptății” și aducerea relațiilor cu oamenii în starea cuvenită. Is. 58:3-12, Zah. 7:3-10, Mat. 5:23-24.

Credem că Isus Hristos a întemeiat Biserica. Mat. 16:18, Col. 1:26-27, Ef. 3:9-10, Rom. 16:25-27.

De la Cincizecime există Biserica universală (nevăzută), biserica locală și biserica de casă.

Biserica universală a lui Hristos este alcătuită din toți cei răscumpărați cu Sângele lui Hristos, din orice seminție, limbă, popor și neam, care sunt în ceruri și pe pământ. Evr. 12:22-23, Apoc. 5:9-10, Ef. 1:22-23, Ef. 5:25-27, Col. 1:12-22.

Biserica universală este numită:

• Trupul lui Hristos Col. 1:17-18, 1 Cor. 12:20-27, Ef. 1:22-23, Col. 1:18-27.
• Casă duhovnicească sau templu al lui Dumnezeu Ef. 2:19-21, 1 Pet. 2:4-6, Evr. 3:6.
• Turma lui Hristos Ioan 10:16, Ioan 21:15-17, 1 Pet. 5:2, Evr. 13:20.

Credem că toți cei ce au crezut în Hristos și s-au născut din nou sunt botezați (scufundați) de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos și sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Ioan 3:5, Ef. 1:13, Rom. 8:9, Rom. 8:14, Tit 3:5-7, 1 Cor. 12:13, F.A. 2:47, Ef. 4:5, Gal. 3:27, Col. 2:12.

Credem că la sfârșitul perioadei harului Biserica lui Hristos va fi răpită de pe pământ în întâmpinarea Domnului în văzduh, ca să împărtășească împreună cu El slava veșnică. Ioan 17:24, Ioan 14:3, 1 Tes. 4:13-17, 1 Cor. 15:51-57, Filip. 3:20-21.

Prin decizia bisericii, sunt excomunicați acei membri care s-au abătut de la Hristos. Evr. 6:4-6, Mat. 18:16-18, Ioan 20:23, 1 Cor. 5:3-5.

Apartenența la Biserica universală nu scutește de datoria de a intra într-o biserică locală. F.A. 2:41.

Biserica locală este adunarea sufletelor născute din nou, unite printr-o singură credință (mărturisire), o singură dragoste și nădejde, care s-au unit de bunăvoie pentru a sluji împreună Domnului și pentru a-și împlini nevoile duhovnicești. F.A. 2:42, Mat. 18:17, F.A. 14:23, 1 Cor. 12:13, Rom. 8:9-14.

Sarcinile bisericii locale sunt:

• propovăduirea Evangheliei Mat. 28:19, Mc. 16:15, Mc. 16:20, F.A. 20:24,
• creșterea credincioșilor spre sfințenie, evlavie creștină și păzirea în viață a poruncilor lui Hristos Mat. 28:20, Ef. 3:18-19,
• înmulțirea dragostei creștine și întărirea unității credincioșilor, după rugăciunea arhierească a Domnului Ioan 17:21-23.

Condiția pentru primirea în calitatea de membru al bisericii locale este credința, pocăința și nașterea din nou. Despre acestea omul mărturisește înaintea lui Dumnezeu și a bisericii prin mărturisire verbală, viața personală și botezul în apă. Rom. 10:9-10, 1 Tim. 6:12, F.A. 19:2-5.

Credinciosul devine membru al bisericii locale după ce primește botezul prin credință. F.A. 2:41.

Pentru păstrarea rânduielii bisericești există măsuri de disciplinare bisericești:

• mustrarea (îndemnul) Tit 2:15, 1 Tim. 5:1-2,
• dojana (certarea) 2 Tes. 3:14,
• și excluderea (darea afară din biserică) 1 Cor. 5:12-13.

Excluderea din biserica locală poate avea loc în cazul:

• lepădării de credința în Dumnezeu Evr. 10:38, 1 Cor. 16:22,
• alunecării în erezie Tit 3:10,
• căderii în păcat grav Mat. 18:15-18, 1 Cor. 5:11-13, 2 Tes. 3:6.

Fiecare biserică locală aparține lui Dumnezeu 1 Cor. 1:2, F.A. 20:28.

Prin voia lui Dumnezeu, biserica are o organizare și o rânduială precisă. 1 Cor. 14:33,40.

Domnul rânduiește slujitorii prin chemare și alegere de către biserică. Dreptul de alegere aparține bisericii. Ef. 4:11-12, F.A. 6:2-7, F.A. 13:1-3, F.A. 15:22, 1 Cor. 12:28-29, Tit 1:5.

Presbiterii (păstorii/învățătorii) sunt datori să:

• păstorească Biserica Domnului F.A. 20:28,
• învețe pe membri în învățătura sănătoasă 2 Tim. 2:15,
• sprijine pe cei slabi F.A. 20:35,
• mustre pe cei ce se împotrivesc Tit 1:9.

Diaconii sunt chemați să-i ajute pe presbiteri în slujirea lor F.A. 6:1-4.

Slujitorii pot avea roluri diferite 1 Cor. 12:28, Rom. 12:7-8.

Presbiterii, diaconii și ceilalți slujitori aleși participă la discutarea și rezolvarea problemelor duhovnicești. F.A. 15:6, F.A. 15:22, Filip. 1:1.

Slujitorii bisericii pot primi întreținere materială de la biserică. 1 Cor. 9:14, Mat. 10:10, Gal. 6:6, 1 Tim. 5:17-18.

Presbiterii, diaconii și ceilalți slujitori aleși de biserică trebuie:

• să corespundă cerințelor Scripturii F.A. 6:3, 1 Tim. 3:1-12, Tit 1:6-9
• să fie hirotoniți pentru slujbă prin punerea mâinilor de către slujitori cu autoritate superioară F.A. 6:1-6, F.A. 13:3, F.A. 14:23, 1 Tim. 4:14, 1 Tim. 5:22, Evr. 7:7.

Slujitorul își pierde dreptul de a sluji dacă săvârșește un păcat care atrage excluderea din biserică Evr. 12:15-17, Iez. 44:10-13, Mal. 2:7-9.

Slujitorii, la fel ca și ceilalți membri, sunt supuși disciplinei bisericești, însă cu participarea slujitorilor cu autoritate superioară 1 Tim. 5:19.

Membrii bisericii sunt datori să:

• păstreze ascultarea și credincioșia față de Domnul 1 Împ. 15:22-23, Apoc. 2:10,
• trăiască între ei în pace și în dragoste reciprocă 2 Tes. 1:3, Ioan 13:34-35, 1 Ioan 3:11, 1 Pet. 1:22, Ioan 15:12, Ioan 15:17.
• se supună slujitorilor 1 Pet. 5:5, Evr. 13:17,
• cinstească pe slujitori 1 Tim. 5:17,
• se roage pentru slujitori Col. 4:3,
• păstreze unitatea bisericii Filip. 1:27; 2:2, Rom. 15:5-6.
• participe cu râvnă la viața bisericii și să-și aducă aminte de slujirea materială 1 Cor. 12:25-26, Rom. 12:13, 2 Cor. 9:7-8, Evr. 13:16.

Fiecare membru al bisericii este chemat să frecventeze adunările de închinare și să participe cu vrednicie la Cina Domnului Evr. 10:25, Ps. 15:3, Ps. 26:4, Ps. 121:1, 1 Cor. 11:26-28, F.A. 2:42.

Credem că botezul în apă prin credință este împlinirea poruncii lui Isus Hristos dată Bisericii, mărturie a credinței și a ascultării față de Domnul și reprezintă angajamentul solemn față de Dumnezeu al unei conștiințe curate. Mc. 16:15-16, F.A. 2:38,41, F.A. 22:16, 1 Pet. 3:21.

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, botezul în apă se săvârșește numai asupra celor ce au crezut în Isus ca Mântuitor personal și au trăit nașterea din nou. F.A. 8:36-38, F.A. 2:41, F.A. 8:12, F.A. 10:47, F.A. 18:8, F.A. 19:5.

Botezul se săvârșește de către slujitori prin scufundare deplină o singură dată în apă, în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Mat. 28:19.

Botezul celui ce a crezut înseamnă moartea, îngroparea și învierea lui împreună cu Hristos. Rom. 6:3-5, Gal. 3:26-27, Col. 2:11-12.

La săvârșirea botezului, slujitorul adresează candidatului următoarele întrebări:
„Crezi tu că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu?”
„Îți promiți să slujești lui Dumnezeu cu o conștiință curată?”
După răspunsul afirmativ al candidatului, slujitorul spune:
„Pentru credința ta te botez în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”
Cuvântul „Amin” este rostit de candidat împreună cu slujitorul.
După botez, slujitorii se roagă pentru cei botezați și săvârșesc frângerea pâinii. F.A. 8:37, 1 Pet. 3:21.

Credem că Cina Domnului (Frângerea Pâinii) este porunca lui Isus Hristos pentru a aduce aminte și a vesti suferințele și moartea Lui pe cruce. 1 Cor. 11:23-26, Mat. 26:26-28, Lc. 22:17-20.

Cina Domnului exprimă unitatea noastră cu Hristos și unii cu alții. 1 Cor. 10:16-17.

Pâinea și vinul simbolizează Trupul și Sângele lui Isus Hristos. Mat. 26:26-28.

Cina Domnului va fi săvârșită în Biserică „până va veni El”. 1 Cor. 11:26.

La Frângerea Pâinii participă membrii bisericii care sunt în pace cu Domnul și cu biserica. 1 Cor. 11:27-29, Mat. 5:23-24.

Credem că prima zi a săptămânii este ziua în care Isus Hristos a înviat pentru îndreptățirea noastră Mat. 28:1, Mc. 16:9, Rom. 4:25.

Această zi, fiind ziua învierii lui Hristos din morți, vestește biruința slăvită a Răscumpărătorului nostru și reprezintă marea sărbătoare a creștinilor 1 Cor. 5:7-8.

Prima și a doua întâlnire a lui Hristos cel înviat cu ucenicii a avut loc în prima zi a săptămânii Ioan 20:19-26.

Pogorârea Duhului Sfânt a avut loc tot în prima zi a săptămânii F.A. 2:1.

În ziua Domnului apostolul Ioan a fost în duh și a primit de la Dumnezeu descoperirea Apoc. 1:10.

Prima zi a săptămânii este legată de Biserică și de cer. Ea reprezintă dovada minunată a primirii veșnice a Bisericii de către Dumnezeu și arată ce a făcut El pentru noi Ef. 2:11-16.

Ziua Domnului trebuie să fie o zi de lucrare sfântă pentru Domnul, o zi închinată studierii Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunii, participării la închinare și manifestării dragostei creștine prin fapte de milostenie F.A. 2:42, 1 Cor. 16:1-2, Iac. 1:27, 2 Pet. 1:5-9.

Credem că instituția căsătoriei a fost rânduită de Dumnezeu Gen. 2:18-24.

Căsătoria este legământul dintre un bărbat și o femeie pentru ajutor și sprijin reciproc, pentru nașterea de copii și pentru parcursul comun al vieții în dragoste și armonie, până când moartea îi va despărți Gen. 2:18, 1 Cor. 7:38, 1 Pet. 3:1-7, Ef. 5:22-33.

În cazul decesului unuia dintre soți, Cuvântul lui Dumnezeu nu interzice celui rămas în viață să se recăsătorească, dar numai în Domnul 1 Cor. 7:39.

Recunoaștem că divorțul nu este îngăduit Mat. 19:6-9.

Totuși, în cazul în care soțul sau soția necredincioasă părăsește familia, divorțul poate fi permis potrivit Cuvântului lui Dumnezeu 1 Cor. 7:15. Căsătoria, fiind o instituție dumnezeiască și un act civil, se încheie potrivit legilor țării, iar în biserică primește binecuvântare prin învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune Col. 3:17, 1 Pet. 2:13.

Credem că pruncii din familie sunt un dar prețios de la Dumnezeu Ps. 127:3.

Părinții poartă responsabilitatea pentru educația duhovnicească a copiilor lor Col. 3:21, Ef. 6:4, Mat. 18:6-7, Deut. 6:5-9, Ps. 78:3-8.

Credem în a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos în putere și slavă mare. F.A. 1:11, Mat. 25:31; 26:64, 1 Tes. 1:10, 2 Tes. 1:7, Apoc. 1:7.

Celei de-a doua veniri a lui Isus Hristos îi va precede învierea celor adormiți în Hristos și schimbarea la trup a credincioșilor rămași în viață, răpirea nevăzută a Bisericii și întâlnirea ei cu Hristos în nori. 1 Tes. 4:16-17, 1 Cor. 15:51-52, Filip. 3:21, 1 Ioan 3:2.

Credem în scaunul de judecată al lui Hristos pentru cei mântuiți. 2 Cor. 5:10, 1 Pet. 5:4, 1 Cor. 9:24-25, 2 Tim. 4:7-8.

Credem de asemenea în învierea tuturor celor morți și în judecata dreaptă a lui Dumnezeu înaintea marelui scaun alb. Apoc. 20:11-15.

După judecata de la marele scaun alb va urma veșnicia: pentru unii fericire veșnică împreună cu Hristos, iar pentru alții chin veșnic. Ioan 5:29, Dan. 12:2, Apoc. 22:20.

Credem că Dumnezeu este celor mai înalte stăpâniri. Rom. 13:1-2.

Creștinul trebuie să fie un cetățean exemplar al patriei sale, chemat să se supună autorităților „nu numai de frica pedepsei, ci și din conștiință” Rom. 13:5-7, Mc. 12:17, 1 Pet. 2:13-17.

Ca cetățeni ai țării, creștinii sunt chemați să „dea fiecăruia ce i se cuvine”, adică să respecte legile statului Lc. 3:14, , F.A. 23:12-23, 1 Pet. 2:13-14, Rom. 13:1-7.

Creștinii sunt datori să lupte prin viață evlavioasă și rugăciune împotriva oricărui rău din societate, contribuind la biruința binelui, a libertății, a dreptății și a păcii pentru toți oamenii Filip. 4:8, 1 Cor. 7:21, Rom. 12:17, 1 Pet. 3:11, Rom. 12:18, Rom. 14:19, Evr. 12:14.

Suntem chemați să ne rugăm pentru conducerea țării, ca autoritatea încredințată ei să păstreze pacea și dreptatea Ier. 29:7, 1 Tim. 2:1-2.

Credem că Biserica lui Hristos nu este din lumea aceasta Ioan 18:36. Biserica, având ca și Cap pe Hristos, prin însăși natura ei nu poate sta sub stăpânirea puterii lumești și nici nu poate ea însăși deține putere lumească sau acționa în duhul și cu metodele ei Mat. 20:25-28, Lc. 12:13-14.

Separarea Bisericii de stat corespunde principiilor Evangheliei. Considerăm inadmisibilă orice intervenție omenească în împlinirea canonică a îndatoririlor credinței noastre creștine și a relației noastre cu Dumnezeu. Biserica, în activitatea ei canonică față de stat, se conduce după cuvintele lui Hristos: Mat. 22:21.